Doamne, mintea de pe urmă

Are tata o vorbă: "Ideea o fost bună, da' realizarea proastă". Vorba bună! Unde o aplicăm? De fapt, he he, unde nu o aplicăm?

Ideea constă în "informarea părinților asupra educatiei si situației școlare a propriilor copii, având ca scop prevenirea și excluderea absenteismului, al abandonului școlar și al rezultatelor nesatisfăcătoare". Corect! Se urmăreşte, prin programul "Suport pentru învăţământ, suport pentru părinţi" informarea părinţilor cu privire la orice aspect legat de activitatea şcolară a copiilor-elevi (absenţe, note, şedinţe cu părinţii, fondul clasei şi al şcolii, excursii, broşuri ale liceelor, date de contact ale profesorilor etc.). De asemenea, îmbunătăţirea relaţiilor de colaborare între părinţi şi cadre didactice, pentru beneficiul tuturor celor implicatţi. Pe scurt "supravegherea şi monitorizarea şcolară a copilului dumneavoastră". Lăsând la o parte ideea că punem nişte străini să îi "spioneze" pe copii, ceea ce la un moment dat, poate deveni şi benefic, vreau să trec la partea a doua, la partea de realizare a acestui proces de supraveghere şi informare.

Nu ştiu câte firme "specializate" se ocupă de aşa ceva în ţară, nu vreau să greşesc şi să vorbesc în necunoştinţă de cauză. Firmele respective colectează datele şi le transmit părinţilor prin SMS, poştă tradiţională sau electronică, convorbire la telefon bilunar, lunar sau săptămânal, contra unei sume de bani. cama cesta e procesul. 

Am văzut în staţia de autobuz acest afiş şi m-am gândit că nu ar strica să răspândim vestea cât mai iute şi cât mai departe.

Am lăsat imaginea atât de mare pentru a vedea splendoarea de afiş şi pentru că e mai uşor de sesizat motivul pentru care am decis să scriu despre el. Nu acuz pe nimeni, nu cunosc firma, nici pe domnul care e la conducerea ei, dar aceste greşeli (trei gramaticale, una de scriere, folosirea inconsecventă a diacriticelor - oare le veţi găsi şi voi?) la o firmă care îi toarnă pe elevii chiulangii şi leneşi părinţilor sunt de neacceptat. Greşeli de scriere pot face şi eu, însă pe un afiş de prezentare (şi chiar pe blog) mă străduiesc din răsputeri să scriu cât mai corect gramatical şi fără a îngreuna textul cu greşeli de tastare. Pe mine personal un acest afiş nu mă convinge, pe de-o parte, iar pe de altă parte, când o să am copii de şcoală o să încerc, din nou din răsputeri, să îl conving să îmi comunice personal mie problemele, nemulţumirile şi notele lor. O să încerc să vorbesc personal cu dirigintele, să cunosc personal corpul didactic şi colegii copiiilor mei (despre necesitatea acestor lucruri sper să vorbesc în altă postare). Apelarea la aceste terţe persoane, pe care nu le cunosc şi care nu îmi pot inspira încrederea atât de uşor, e lipsită de fundament, în cele din urmă.