Îmblânzindu-te-aş

dacă ne am întâlnit cândva... şi ne am urât, în altă viaţă ne vom iubi. spinii tăi vor sgâria epiderma mea sensibilizată; sângele meu va curge peste ochii tăi şi se va amesteca cu lacrimile ţi. te voi desveli încet-voluptos sau încet-distrat sau sincer sau nu... te voi cunoaşte încet, apoi aproape, apoi profund. Spinii ţi vor cădea de atâta iubire sau plăcere şi vei rămâne doar tu cu mine...

dacă ne am întâlnit cândva... şi ne am iubit, în altă viaţă ne vom urî. spinii tăi mă vor sgâria aspru, sângele meu va împroşca şi va curge peste hoitul nostru. ne vom călca în picioare, în cea mai cruntă desnădejde şi părere de rău, petalele trandafirului tău se vor ofili lângă barba mi de scrum şi nu vom mai rămâne deloc...

dacă ne vom întâlni în viaţa aceasta, în clipa când ne vom vedea întâia oară lucifer va plânge cu aştri stacojii iar lacrimile îngerilor vor găuri galaxii... ne vom întâlni într adevar pe banca care nu există decât atunci când vrem noi, ne vom atinge uşor pleoapele, iar pleoapa ta va fi mai cuminte decât pleoapa mea. mă vei ameţi cu vorbele, într atât încât nici logica visului nu va mai fi coherentă.

câteodată, pe la sfârşitul verii, vei veni în atriile mele să mă vizitezi... când soarele moare, vei intra nestingherită în mijlocul celorlalţi, vei zâmbi discret sau vei râde nepotolit, eu mă voi uita la degetul tău cu inel, apoi, după ce sânii tăi i-au făcut pe ceilalţi să creadă că eşti îndrăgostită de ei, vei zâmbi final şi vei pleca, iar eu îmi voi smulge unghiile care vor creşte imediat la loc... dimineaţa, te vei trezi gingaşă şi, poate la o cafea şi o ţigară din care fumul se învârte giratoriu, vei găsi motive şi îndreptăţiri...

târziu, spre sfârşit, îţi vei da seama că fiecare întâlnire a noastră e o nouă viaţă: vei vedea ieşirea noastră din lichidul amniotic, eu te voi ajuta să te desprinzi de placentă, vom suge laptele dintr-un sân divin şi vom învăţa să mergem mai repede decât alţii... când vom ajunge să vorbim nu vom şti ce să ne spunem, căci tocmai vom muri...

mă vei întreba în rime: „ai ajuns un oarecare/spune-mi te rog asta te doare?" iar eu voi răspunde ceva aiurea, să mă eschivez. prezenţa mea te va întrista, ştiu, şi vei da orice să scapi de mine păstrându-mă, căci totuşi eu sunt mare şi eu sunt idolul tău fără decare nu poţi să trăieşti... tot mereu, voi pleca iar tu mă vei chema, te voi distruge iar tu mă vei chema... sau invers: când eu o să fiu jos mă vei lovi, când voi plânge mai amarnic te voi uita, când mă voi linişti şi voi crede că nu te mai iubesc, voi descoperi o melodie cu versurile cam aşa: „oh, you always do this every time I get back on my feet/oh, you can always sell any dream to me" şi tocmai atunci vom începe o nouă viaţă.

şi vei muri când îţi vei da seama că ai fost îmblânzită, că farmecele tale fermecătoare nu mai au putere asupra mea, când castelul tău de dezamăgiri se va dărâma şi vei învăţa să trăieşti...

floarea egoismului tău, draga mea, se va preface într-o miere dulce şi blândă, iar spinii vor cădea atunci când eu nu voi mai veni. va ieşi la iveală trandafirul pur, flori galbene vor înflori în texas, eu voi fi murit de mult iar TU vei înceta să nu mai fi...

Cate ceva despre Ion Bârlădeanu

Ion Bârlădeanu a fost gropar şi docher. A plecat de acasă la 20 de ani. A fost şi "free lancer ocupându-se de selectarea gunoiului intr-o curte de bloc de pe Calea Mosilor". A fost fara locuinta ani de zile. Ion Bârlădeanu era beţiv şi nemernic. Ion Bârlădeanu are acum cont pe facebook cu 1000 şi ceva de fani. S-a făcut un documentar despre el, ca om şi ca artist, despre descoperirea lui, despre reîntoarcerea în satul natal şi despre revederea cu fraţii şi consătenii lui, despre prima lui expoziţie Realpolitik, despre participarea lui în Basel la un târg de artă contemporană şi emergentă. Ion Bârlădeanu a a fost expus la Londra alături de Warhol şi Duchamp. Ion Bârlădeanu e înţelept şi simpatic.

Monstrul fericit

"Monstrul Fericit" este al treilea volum de poezii al poetului sibian Radu Vancu, volum aparut in editie princeps la ed. Cartier in aprilie 2009 in tiraj de 340 de exemplare, colectia Rotonda. A fost prima mea intalnire cu poezia lui Radu Vancu, despre care oricum auzisem inca din clasa a 9-a si pe care am avut norocul sa-l cunosc dupa intrarea mea in cercul Humanitas-Sibiu.
Nu vreau sa vorbesc nici despre Radu Vancu, nici despre poezia lui. Vreau sa vorbesc despre sintagma-titlu. In primul rand asocierea de cuvinte ma atrage intr-un mod pe care nu pot sa il explic. De aceea nici nu voi incerca sa explic. In al doilea rand, stau si ma gandesc ce este un asemenea monstru care primeste, hmm, sa ii spun, calificativul de "fericit". Imi place sa ma gandesc ca un monstru e fie un om incomplet inca, fie deviant. Este o entitate ce se afla mereu in cautare, care, teoretic, trebuie sa devina sau sa revina. Si imi place sa cred ca fericirea lui sta tocmai in speranta aceasta de implinire, nu e o fericire in sine, efectiva, acum si aici, ci e subsumata atat drumului , cat si ajungerii. Eu asa m-am regasit si asta nu inseamna ca poate fi adevarat, dar nici ca nu poate.

O sa redau si o poezie din volum, nu neaparat ca sa demonstrez sau vreo poezie care sa aiba legatura, ci doar o poezie.

VIAŢA DE PROXIMITATE. DIMINEAȚA

Excelent e, în general, să nu trăiești,
să nu deschizi ochii, ci să te faci covrig sub plapumă
ca într-un sicriu textil, confortabil, o idee cam mic.
Dar vin borborigmele filtrului, apoi aroma Elitei,
şi lumea care nu trebuie să existe
se întrupează în final din glasul ei.

Cu ochii cârpiţi, te dumireşti încet, încet:
da, e lumea în care el s-a omorât când aveai 19 ani
& şi în care mama-i suspectă de cancer la sân.
Unde-s teodiceenii, să-i iei la şpiţe-n cur.
Aşezat pe marginea patului, te opinteşti şi plonjezi
ca un scafandru printre aripioarele dorsale wobbegong.

Surpriză însă - aerul nu-i lichid, nu-i o mare
înţesată de rechini hămesiţi. Aerul te izbeşte in cap
ca o placă invizibilă de fontă , şi ea te întreabă:
"De ce gemi?" Cu părul vâlvoi de spaimă
te împleticeşti spre baie, închizi uşa şi-ţi asculţi inima:
cea-mai-bu-nă-din-tre-lumi-cea-mai-bu-nă-din-tre-lumi-cea-mai-bu-nă-

Pentru cine bat clopotele?

Imagine teribila. Un paragraf din Meditatia XVII a lui John Donne:
"No man is an island, entire of itself; every man is a piece of the continent, a part of the main. If a clod be washed away by the sea, Europe is the less, as well as if a promontory were, as well as if a manor of thy friend's or of thine own were. Any man's death diminishes me, because I am involved in mankind; and therefore never send to know for whom the bell tolls; it tolls for thee..."

Si o traducere mai mult sau putin, aaa, buna (nu de alta dar sa imi dau si eu seama ce zice Donne)
"Nici un om pe lume nu-i doar un ostrov stingher si de sine statator, fiecare om este o bucata din continent, o particica din intreg; daca marea ii smulge o pietricica, Europa e imputinata, asa cum ar fi orice bucata de pamant sau mosia ta ori a prietenilor tai; moartea oricarui om ma vatama si pe mine fiindca ma aflu cuprins in omenire. Si de aceea niciodata sa nu intrebi pentru cine bat clopotele; iata ca pentru tine bat."

Si, bineinteles, 2 referiri culturale: acest paragraf e motto-ul romanului lui Hemingway "Pentru cine bat clopotele" despre razboiul civil din Spania; si replica "No man is an island, he's a peninsula".

Un pas mic pentru omenire, un pas mare pentru mine

I so hate this when it happens... In loc sa ma pregatesc pentru partialul la Grancea sau sa pregatesc seminarul despre Reforma protestanta sau sa invat, in general, pentru examene, mi-am printat la fetele dragute de la Alexia editia a 3-a a cartii lui Ian Hodder "Reading ther Past:Current Approaches to Interpretation in Archaeology". Aceasta carte, teoretic, la care se adauga alte scrieri ale lui Hodder, precum si Shanks, Tilley, Julian Thomas, Preucel, Meskell si altii, ar trebui sa constitutie fundamentul teoretic al tezei mele de licenta, care, sper, va avea loc peste un an jumate.

Desi inainte de Hodder voiam sa trec prin niste istorii generale ale teoriilor in arheologie, am zis ca nu are rost sa mai astept pana fac rost de ele. Trebuie sa rezolv cu Biblioteca Universitara pentru niste imprumuturi inter-bibliotecare de la Cluj, Timisoara, Bucuresti. Macar astia de la Sibiu au asa:
-Childe - "What Happened in History"
-Clarke - Analytical Archaeology"
-Tilley - Handbook of Material Culture".

Daca, cumva, aveti sau intalniti un exemplar din urmatoare lsita, ati face un mare bine si as fi profund recunoscator daca as putea intra in posesia unei copii (materiale sau digitale):
* Ian Hodder – “Archaeological Theory Today”
* Matthew Johnson – “Archaeological Theory: An Introduction”
* Ian Hodder – “The Archaeological Process: An Introduction”
* Bruce Trigger – “A History of Archaeological Thought”
* David Whitley – “Reader in Archaeological Theory”
* Michael Balter – “The Goddess and the Bull: Catalhoyuk”
* Christopher Tilley – “Interpretative Archaeology”
* Bruce Trigger – “Sociocultural Evolution”
* Julian Thomas – “Interpretive Archaeology: A reader”
* Lee Lyman – “The Rise and Fall of Culture History”
* R. W. Preucel – “Processual and Postprocessual Archaeologies: Multiple ways of knowing the past”
* Mark Leone – “Contemporary Archaeology: A Guide to Theory and Contributions”

Acestea fiind spuse, sa imi urez "Lectura placuta!"